Definita cuvantului fruntar
FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fruntar
COLĂCÁR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. [Var.: colăcér s. m.] – Colac + suf. -ar. Vezi definitia »
câșlár, câșlári, s.m. (reg.) stăpânul stânei (târlei); păstor, cioban. Vezi definitia »
CENSUÁR adj., s. n. (sclav) obligat doar să plătească stăpânului un cens (2). (< it. censuario) Vezi definitia »
morar, morari s. m. distribuitor de droguri. Vezi definitia »
SCAPULÁR, -Ă I. adj. referitor la umăr; umeral. ♦ centură ~ă = centură din clavicule și omoplați. II. s. m. 1. (chir.) bucată de pânză care, trecută peste umeri, împiedică alunecarea unui bandaj ce înfășoară corpul. 2. bucată de stofă purtată de unele ordine călugărești peste umăr, peste veșminte. (< fr. scapulaire) Vezi definitia »