Definita cuvantului frunte
FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frunte
ALICÁNTE s. n. soi de viță de vie cu struguri roșietici, cu boabele dese, rotunde. ◊ vin din acest soi de viță. (< fr. alicante) Vezi definitia »
PREȚIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi prețios (2), căutat, afectat; afectare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. préciosité. Vezi definitia »
ECUMENICITÁTE s.f. Caracter ecumenic. [Cf. fr. oecuménicité]. Vezi definitia »
DISPONIBILITÁTE, disponibilități, s. f. 1. Însușirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (În loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujbă (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate). 3. Lucru, bun de care se poate dispune; rezervă. 4. (Mai ales la pl.) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor. – Din fr. disponibilité. Vezi definitia »
seceréște adv. (reg.) ca la secerat; ca din seceră. Vezi definitia »