scoicúță, scoicúțe, s.f. 1. (înv.) scoică mică; scoiculiță. 2. (reg.) partea chitinoasă care leagă capul insectelor de corp. Vezi definitia »

HISTOLÍZĂ s.f. (Med.) Distrugere a țesuturilor vii. [< fr. histolyse, cf. gr. histos – țesut, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

mașleáncă, mașlénce, s.f. (reg.) putinei. Vezi definitia »

NELEAPCĂ [sursa? pl.? – CM] bovina cagestanta inainte de a atinge varsta maturitatii Vezi definitia »

zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans. Vezi definitia »