ALTERNÁNȚĂ s. f. 1. Insușirea de a alterna; revenire succesivă. 2. Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut. – Din fr. alternance. Vezi definitia »

CHERATOMICOZĂ s. f. afecțiune a corneei datorată unei ciuperci patogene. (< fr. kératomycose) Vezi definitia »

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului și sunetul corespunzător. Vezi definitia »

HIPÉRBOLĂ s.f. 1. Figură de stil prin care se exagerează realitatea, folosindu-se expresii și imagini sugestive pentru a impresiona mai puternic. 2. Curbă care reprezintă locul geometric al punctelor dintr-un plan a căror diferență a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă. [Var. iperbolă s.f. / < fr. hyoerbole, lat., gr. hyperbole]. Vezi definitia »

TRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine transigentă. (după fr. transigeance) Vezi definitia »