INERȚÍE, inerții, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie. 4. (Med.; în sintagma) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din fr. inertie, lat. inertia. Vezi definitia »

FARMACOLOGÍE s. f. știință care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. (< fr. pharmacologie) Vezi definitia »

EFRÁCȚIE, efracții, s. f. Spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: efracțiúne s. f.] – Din fr. effraction. Vezi definitia »

HIPERALGÍE, hiperalgii, s. f. (Med.) Sensibilitate exagerată la durere; hiperalgezie. – Din fr. hyperalgie. Vezi definitia »

XANTINURÍE s.f. (Med.) Eliminare a unor cantități de xantină prin urină. [< fr. xanthinurie}. Vezi definitia »