Definita cuvantului fuituială
FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fuituială
palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică. Vezi definitia »
SAVÁNĂ s.f. Câmpie din regiunile tropicale, acoperită în general cu ierburi și din loc în loc cu tufe sau cu arbuști spinoși. [< fr. savane, cf. sp. sabana]. Vezi definitia »
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. Vezi definitia »
FÓRFOTĂ s. f. Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo până colo; forfoteală, foială. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grăbit (și fără rost) de colo până colo; a forfoti. [Var.: fórfot s. n.] – Din forfoti (derivat regresiv). Vezi definitia »
PRĂȘTÍNĂ2, prăștini, s. f. Prăjină care se înfige în vârful clăii de fân, pentru a o fixa. ♦ Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperișul unei case țărănești, pentru a le fixa. – Et. nec. Vezi definitia »