CARTUȘERÍE s. f. secție într-un arsenal unde se fabrică și se depozitează cartușele. (< fr. cartoucherie) Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »

REINFESTÁȚIE s. f. reinfestare. (< fr. réinfestation) Vezi definitia »

DECÉPȚIE s.f. Dezamăgire, deziluzie; amăgire. [Gen. -iei, var. decepțiune s.f. / cf. fr. déception, lat. deceptio]. Vezi definitia »

ÁRMIE, armii, s. f. (Înv., azi livresc) Armată, oaste. – Rus. armija. Vezi definitia »