iergăláș s. n. – Larmă, zarvă, hărmălaie. Mag. jargalás (Drăganu, Dacor., V, 368; înainte, în Dacor., IV, 1553, însuși autorul propusese mag. hyargalás „galop”). În Trans. de Nord. Vezi definitia »

vâsláș s. m., pl. vâsláși Vezi definitia »

măcríș s. m. – Plantă (Rumex acetosa). Bg. mokreš, din mokăr „umed” (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Pușcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf. macrină, s. f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greșit din macru. Vezi definitia »

pizmóș, -oásă, adj. (înv. și reg.) pizmaș, dușmănos, invidios. Vezi definitia »

ABRÁȘ, -ă, abráși, -e adj. (pop., despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) Rău, violent Vezi definitia »