Definita cuvantului amuțire
AMUȚÍRE, amuțiri, s. f. 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. – V. amuți.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu amuțire
MĂIETOÁRE, măietori, s. f. (Reg.) Construcție într-o gospodărie sătească, în care se păstrează păioasele, nutrețul etc. – Din mânea + suf. -(ă)toare. Vezi definitia »
PENETRÁRE, penetrări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a penetra și rezultatul ei. – V. penetra. Vezi definitia »
PĂLÍRE1 s. f. Acțiunea de a păli1 și rezultatul ei. – V. păli1. Vezi definitia »
stârcíre, stârcíri, s.f. (înv.) 1. ghemuire. 2. amorțire. Vezi definitia »
OBIDÁRE, obidări, s. f. v. OBIDA. – [DLRM] Vezi definitia »