venetíc (-că), adj. – 1. (Înv.) Venețian, din Veneția. – 2. (S. m.) Ducat venețian. – 3. Străin, persoană venită din altă parte. – Mr. venetic. Mgr. βενετιϰος (Densusianu, Rom., XXXIII, 288), cf. tc. venedik, alb. venetik, sl. venedikŭ, ceh. venátky (Miklosich, Fremdw., 77). Este dubletul lui venețian, adj., din it. veneziano. – Der. veneție (var. vineție), s. f. (străinătate). Vezi definitia »

SABÁTIC, -Ă adj. Referitor la sabat, de natura sabatului. ♦ An sabatic = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceștia nu au obligații didactice. [Cf. fr. sabbatique]. Vezi definitia »

IDIOBLÁSTIC, -Ă adj. (Despre cristale) Dezvoltat în forma cristalografică proprie. [Pron. -di-o-. / cf. it. idioblastico, germ. idioblastisch]. Vezi definitia »

VIRÓTIC, -Ă, virotici, -ce, adj. Privitor la virus; care se datorează unui virus. – Din viroză. Vezi definitia »

ANEPIGRÁFIC, -Ă adj. anepigraf. (< germ. anepigraphisch) Vezi definitia »