CAVÉRNĂ s.f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate provocată de o boală într-un țesut al corpului. [< fr. caverne, cf. it., lat. caverna]. Vezi definitia »

vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe Vezi definitia »

MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »

NEUROFIBRÍLĂ s. f. formație filamentoasă fină din citoplasma celulei nervoase și din prelungirile ei. (< fr. neurofibrille) Vezi definitia »

CIOÁNDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv). Vezi definitia »