REPETITÓR, -OÁRE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditații (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor) Vezi definitia »

CIOROBÓR s. n. (Reg.) Ceartă cu vorbă multă și gălăgie; gâlceavă. – Onomatopee (comp. magh. csörpör). Vezi definitia »

TRIMOTÓR, trimotoare,adj. (În sintagma) Avion trimotor (și substantivat, n.) = avion cu trei motoare. – Din fr. trimoteur. Vezi definitia »

dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ Fig. A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. o b o r î. Vezi definitia »

TERMOFÓR s.n. Aparat format dintr-o pungă plată în care se pune apă caldă sau dintr-o pernă încălzită electric, folosit ca mijloc terapeutic; buiotă. [< fr. thermophore, cf. gr. thermos – cald, phoros – purtător]. Vezi definitia »