paranghelie, paranghelii s. f. (înv.) petrecere zgomotoasă; orgie. Vezi definitia »

ACUZÁȚIE s.f. Acuzare, învinuire, învinovățire. [Gen. -iei, var. acuzațiune s.f. / cf. fr. accusation, lat. accusatio]. Vezi definitia »

APRAXÍE s. f. incapacitate patologică de a executa mișcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului. (< fr. apraxie, gr. praxis) Vezi definitia »

GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ◊ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia. Vezi definitia »

HISTAMINOPEXÍE s.f. (Med.) Fixarea histaminei pe unele substanțe. [Gen. -iei. / < fr. histaminopexie]. Vezi definitia »