EFECTÓR, efectori, s. m. (Biol.; adesea adjectival) 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare. 2. Substanță care modifică activitatea unor enzime. – Din fr. effecteur, lat. effector. Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care emite; emitent, emisiv. ♦ post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur) Vezi definitia »

ZOOSPÓR, zoospóri, s.m. Spor ciliat, înotător, caracteristic unor alge și ciuperci acvatice. [Sil. mf. -spor] (din fr. zoospore) [morf. DOOM] Vezi definitia »

fiór s.m. (reg.) jneapăn, ienupăr, jep. Vezi definitia »

BELFEGOR (în „Vechiul Testament”), divinitate moabită a Soarelui. Vezi definitia »