arșíță (-țe), s. f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. – 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pășune. – 3. Țînțar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Pușcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare”, arsiccio „loc ars, arsură”. Cf. arde. Vezi definitia »

POȘÁDĂ s. f. 1. pictură la repezeală. 2. operă literară scrisă de mântuială. (< fr. pochade) Vezi definitia »

LIMONÁTĂ s.f. v. limonadă. Vezi definitia »

somneálă s.f. (reg.) somnolență, somnărie. Vezi definitia »

IZOANABÁZĂ s.f. (Geol.) Linie care unește punctele în care scoarța terestră are aceeași viteză de înălțare. [Pron. -zo-a-, var. isoanabază s.f. / < engl. isoanabase, cf. fr. isoanabase]. Vezi definitia »