EMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a emite, de a pune în circulație; producerea de către un organ, de către un corp, de către un dispozitiv etc. a unui sunet, a unei radiații etc. ♦ Evacuarea aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. Punere în circulație a banilor, a hârtiilor de valoare de către un stat, de către o bancă etc. ♦ Marcă poștală sau serie de mai multe mărci pusă oficial în circulație. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. [Pron. -si-u-, var. emisie s.f. / cf. fr. émission, it. emissione, lat. emissio]. Vezi definitia »

POLARIZAȚIÚNE s.f. v. polarizație. Vezi definitia »

SEDAȚIÚNE s.f. v. sedație. Vezi definitia »

SUÍNE s. f. pl. subfamilie de paricopitate din familia suidelor: porcul sălbatic. (< it. suini) Vezi definitia »

DEPLEȚIÚNE, deplețiuni, s. f. (Med.) Golire. ♦ Suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. déplétion, lat. depletio. Vezi definitia »