Definita cuvantului curătură
CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure, curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii. – Din cura2 + suf. -(ă)tură
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu curătură
BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie. Vezi definitia »
DISONÁNȚĂ s.f. Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < fr. dissonance, cf. lat. dissonantia]. Vezi definitia »
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală. Vezi definitia »
SCINTILOGRÁMĂ s. f. scintigramă. (< fr. scintillogramme) Vezi definitia »
addéndă s. f., pl. addende Vezi definitia »