onorariu, onorarii s. n. (intl.) pradă, rezultatul unei infracțiuni. Vezi definitia »

LATIFÚNDIU s. n. domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari. ◊ mare proprietate funciară privată. (< lat., fr. latifundium) Vezi definitia »

porumbíu, -ie, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) de culoarea porumbei; negru-vinețiu. 2. (s.f.) varietate de strugure cu boabele negre-vineții. Vezi definitia »

VALETUDINÁRIU s.n. Infirmerie într-o mare casă romană. ♦ Spital al unei tabere romane. [Pron. -riu. / < lat. valetudinarium]. Vezi definitia »

AUTOELÓGIU s.n. Elogiu adus propriei persoane. [Et. incertă]. Vezi definitia »