POLÁR I. adj. 1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor. ♦ zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord. 2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ◊ referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate. 3. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta. 4. (fil.) care se află în raport de polaritate (2). II. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică. (< fr. polaire, lat. polaris, it. polare) Vezi definitia »

GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar. Vezi definitia »

MONOCELULÁR, -Ă, monocelulari, -e, adj. (Despre organisme) Care este format dintr-o singură celulă; unicelular. – Mono- + celular. Vezi definitia »

BACILÁR, -Ă adj. Referitor la bacili; cu (ca niște) bacili; (despre boli) cauzat de bacili. [Cf. fr. bacillaire]. Vezi definitia »

FURGONÁR s.m. Militar care conduce un furgon. [< furgon + -ar]. Vezi definitia »