Definita cuvantului paceaură
PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu paceaură
păpucăríță, păpucăríțe, s.f. (reg.) soția papucarului. Vezi definitia »
ARHIDIECÉZĂ s. f. dieceză condusă de un arhiepiscop. (după fr. archidiocèse) Vezi definitia »
POLUNÓȘNIȚĂ, polunoșnițe, s. f. Slujbă religioasă mănăstirească care se face, după miezul nopții, înainte de utrenie. – Din sl. polunoštĩnica. Vezi definitia »
PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia]. Vezi definitia »
ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură. Vezi definitia »