SOLIPSÍSM s.n. Concepție filozofică idealist-subiectivă potrivit căreia există numai omul și conștiința lui, iar restul lumii, inclusiv ceilalți oameni, nu ar exista decât în această conștiință. [< fr. solipsisme, cf. lat. solus – singur, ipse – însuși]. Vezi definitia »

POLIMORFÍSM s.n. 1. Proprietate a unor substanțe chimice de a se prezenta sub mai multe forme cristaline; pleomorfism. 2. Existența mai multor forme diferite în cadrul aceleiași specii, în special la animalele care trăiesc în colonii sau în societăți. [< fr. polymorphisme, cf. gr. polys – numeros, morphe – formă]. Vezi definitia »

MITICÍSM, miticisme, s. n. (Fam.) Atitudine, comportare, faptă, vorbă etc proprie persoanelor care se comportă ca tipul Mitică din opera lui I. L. Caragiale. – Mitică (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

IDIOTÍSM s.n. Construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. [Cf. lat. idiotismus, gr. idiotismos, fr. idiotisme]. Vezi definitia »

MELIORÍSM s. n. Concepție potrivit căreia lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, ci poate fi ameliorată sau este în curs de ameliorare. [Pr.: -li-o-] – Din fr. méliorisme. Vezi definitia »