Definita cuvantului paia
PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din țările românești, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu paia
BRATIA, rîu, afl. dr. al Rîului Tîrgului, în aval de com. Stîlpeni; 53 km. Izv. din masivul Iezer-Păpușa. Vezi definitia »
TÉRȚIA s. f. Literă de tipar cu un corp de 16 puncte tipografice. [Pr.: -ți-a] – Din germ. Tertia. Vezi definitia »
ecpaiá, ecpaiéle, s.f. (înv.) 1. casa civilă a domnitorului; suită domnească. 2. personalul din serviciul unui mare demnitar. 3. clasă socială. Vezi definitia »
SFÂȘIÁ, sfấșii, vb. I. Tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăți, în fâșii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ Fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ◊ Expr. A sfâșia (sau, refl., a i se sfâșia) cuiva inima = a produce (sau a simți) o mare durere. ♦ (Despre animale) A mușca, a sfârtica, a rupe pe cineva sau ceva cu colții, cu ghearele. 2. A ataca pe cineva cu îndârjire, cu răutate; a defăima, a bârfi. [Pr.: -și-a] – Lat. *exfasciare. Vezi definitia »
TUMEFIÁ, pers. 3 tumefiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [Pr.: -fi-a] – Din fr. tuméfier. Vezi definitia »