seimén, seiméni, s.m. (înv.) 1. (la pl.) diviziune a corpului ienicerilor în armata turcească, compusă din 34 de regimente. 2. (la pl.) corp de armată întocmit de Matei Basarab, compus din 2000 de lefegii străini (sârbi, bulgari, greci și albanezi) sub comanda unui polcovnic, pentru paza Curții domnești. 3. soldat din acest corp de ostași, înarmat cu sâneață (pușcă). 4. (adj.; reg.; în forma: seiman) viteaz. Vezi definitia »

PORIGÉN, -Ă adj. porifer. (< fr. porigène) Vezi definitia »

ARSÉN s. n. Arsenic. – Germ. Arsen. Vezi definitia »

EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorește unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorește unor cauze din afara pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. Vezi definitia »

TRIPSINOGÉN s. n. substanță secretată de pancreas, inactivă, care, în contact cu enterochinaza intestinală, se transformă în tripsină. (< fr. trypsinogène) Vezi definitia »