RADICÁȚIE s. f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. – Din fr. radication. Vezi definitia »

HIEROCRAȚÍE s. f. formă de conducere a societății primitive și feudale în funcție de obiectivele spirituale ale unei confesiuni dominante. (< germ. Hierokratie) Vezi definitia »

PERIHÉLIE s. f. v. periheliu. Vezi definitia »

TOXINOTERAPÍE s. f. tratament cu ajutorul unor toxine. (< fr. toxinothérapie) Vezi definitia »

ENTEROHEMORAGÍE s.f. Hemoragie intestinală. [Gen. -iei. / < fr. entéro-hémorragie, cf. gr. enteron – intestin, haima – sânge, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »