LITORÁL, -Ă, (1) litoraluri, s. n., (2) litorali, -e, adj. 1. S. n. Porțiune de teren situată de-a lungul țărmului oceanului, mării sau al unui lac, pe care de obicei o udă apele. 2. Adj. Care se află pe litoral (1), care formează litoralul, privitor la litoral; care se află (în apă) aproape de țărm. – Din fr. littoral, lat. litoralis. Vezi definitia »

PUNCTBÁL, punctbale, s. n. Minge în formă de pară, suspendată de o frânghie, care servește pentru antrenament la box. [Pl. și: punctbaluri] – După fr. punching-ball. Vezi definitia »

SEXUÁL, -Ă adj. referitor la sex. ◊ care se referă la raportul dintre sexe. (< fr. sexuel, lat. sexualis) Vezi definitia »

PRIMORDIÁL, -Ă adj. 1. Cel mai vechi; inițial, primar. 2. Care este de primă importanță, de prim ordin; principal, esențial. [Pron. -di-al. / < fr. primordial, cf. lat. primordialis]. Vezi definitia »

MEDIÁL, -Ă adj. De la mijloc, care ocupă mijlocul; median. ◊ (Fon.) Vocală medială = vocală al cărei punct de articulație se află în partea de mijloc a cavității bucale. [Pron. -di-al. / < fr. médial, cf. lat. medialis < medium – mijloc]. Vezi definitia »