Definita cuvantului paleocen
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a paleogenului (1), caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu paleocen
ANOFELOGÉN, -Ă adj. (Despre terenuri, bălți) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. [< fr. anophélogène]. Vezi definitia »
ten (-nuri), s. n. – Pielea obrazului. Fr. teint. Vezi definitia »
Aachen este un oras care ii placea foarte mult lui Carol: ) Vezi definitia »
HEPATOGÉN, -Ă adj. De origine hepatică, generat de ficat. [< fr. hépatogène]. Vezi definitia »
GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau sămânță care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei ființe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen. Vezi definitia »