Definita cuvantului paleocen
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a paleogenului (1), caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu paleocen
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène. Vezi definitia »
LIZIGÉN, -Ă, lizigeni, -e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. – Din fr. lysigène. Vezi definitia »
ANDROGÉN, -Ă I. adj. (despre o femelă) care produce numai descendenți masculi. II. adj., s. m. (hormon) care stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale masculine. (< fr. androgène) Vezi definitia »
SERICIGÉN, -Ă adj. (despre glande ale unor viermi sau insecte) care secretă mătase. (< fr. séricigène) Vezi definitia »
taken6260dexonline.ro Vezi definitia »