ACETABULECTOMÍE s. f. excizie a unui acetabul (1). (< engl. acetabulectomy) Vezi definitia »

OBSTRÚCȚIE, obstrucții, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. ◊ Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziție înverșunată. ♦ Act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce sa o joace. ♦ Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. – Din fr. obstruction, lat. obstructio. Vezi definitia »

MESCHINĂRÍE s. f. 1. caracter, atitudine, faptă de om meschin. 2. lipsă de valoare, de semnificație. (< fr. mesquinerie) Vezi definitia »

BAZIGAMÍE s. f. fecundație la care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin regiunea șalazei. (< fr. basigamie) Vezi definitia »

tărpénie s.f. (înv.) 1. răbdare, rezistență. 2. temei, început. Vezi definitia »