ORACULÁR, -Ă adj. de oracol. (< fr. oraculaire) Vezi definitia »

FĂGĂDÁR, făgădari, s. m. (Reg.) Persoană care ține un făgădău; cârciumar. – Din făgăd[ău] + suf. -ar. Vezi definitia »

BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius) Vezi definitia »

BREVIÁR s. n. 1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu. 2. sumar, cuprins. 3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică. (< fr. bréviaire, lat. breviarium) Vezi definitia »

vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre Vezi definitia »