VELOCIPÉD s.n. Vehicul cu două roți, la care roata motoare, așezată în față, era mult mai mare decât cealaltă. [Pl. -duri, -de. / < fr. vélocipède, cf. lat. velox – rapid, pes – picior]. Vezi definitia »

AÉD, aezi s. m. Poet-cântăreț din Grecia antică. – Fr. aède (< gr.). Vezi definitia »

pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezi › repejune › repeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj. Vezi definitia »

nepútred, -ă, adj. (înv.) care nu putrezește; (fig.) veșnic, etern. Vezi definitia »

cled s.n. sg. (reg.) masă cleioasă, clei, clisă. Vezi definitia »