Definita cuvantului palpa
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i ușor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul. 2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu palpa
a plăti ca popa expr. a plăti sigur, până la ultimul ban. Vezi definitia »
CATÁLPA s.f. Arbore cu frunze foarte mari și cu flori dispuse în ciorchini, originar din America de Nord. [< fr., engl. catalpa < cuv. din arhipelagul Carolinelor]. Vezi definitia »
surpá (-p, -at), vb. – 1. A prăbuși, a prăvăli, a arunca jos. – 2. A ruina, a distruge. – 3. (Refl.) A se ruina, a se prăbuși, a se nărui. – 4. (Refl.) A suferi de hernie. – Var. înv. surupa. Mr. surpu, surpare, megl. sărup(ari), istr. surpu. Lat. *subrūpāre (Cihac, I, 371; Meyer, Alb. St., IV, 74; Pușcariu 1702; Pascu, I, 42; REW 7451), cuvînt păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 171), sar cf., cu alte pref., it. dirupare, sp. derribar. Formele surripĭāre (Philippide, Principii, 148), subrumpĕre (Crețu 372), sau *surpĕre (Pascu, Beiträge, 12), nu sînt de preferat; der. din sb., cr. survati (Cihac, II, 381) este improbabilă. Der. surpăcios, adj. (care se surpă; abrupt); surpat (var. Olt. surupat), adj. (cu hernie); surpătură, s. f. (ruină, grămadă de moloz; aluviune, teren căzut; hernie); surpuș, s. n. (teren dărîmat); surupină (var. surupiște), s. f. (scufundare, prăbușire; lăsătură; groapă, gaură), în Olt. și Banat. Vezi definitia »
DEVELOPÁ vb. tr. a trata cu un reactiv chimic un material fotosensibil impresionat, pentru a face să apară clar imaginea formată la expunere. ◊ a face vizibile, prin procedee speciale, semnele scrise cu cerneală simpatică. (< fr. développer) Vezi definitia »
GRUPA vb. tr., refl. A (se) aduna, a (se) reuni în grup. -Din fr. Grouper Vezi definitia »