PLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) plasa și rezultatul ei. [< plasa]. Vezi definitia »

EROÁRE s. f. 1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală. ♦ a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela. 2. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ. 3. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi. (< fr. erreur, lat. error) Vezi definitia »

vâr'âre s. f., g.-d. art. vâr'ârii; pl. vâr'âri Vezi definitia »

AVANSÁRE s.f. Acțiunea de a avansa și rezultatul ei. [< avansa]. Vezi definitia »

întremâncáre s.f. (înv.) devorare între oameni. Vezi definitia »