ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iș. Vezi definitia »

BOIERINÁȘ, s. m. v. boiernaș. Vezi definitia »

secăríș, secăríșuri, s.n. (reg.) lan de secară. Vezi definitia »

mânecúș s.n. (înv.) zori de zi, dimineața devreme. Vezi definitia »

NUNTÁȘ, -Ă, nuntași, -e, s. m. și f. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți. ♦ (Reg.) Vornicel la nuntă. – Nuntă + suf. -aș. Vezi definitia »