ZWINGLIANÍSM s.n. Doctrină teocratică a lui Zwingli (reformator elvețian) și a discipolilor săi care consideră Biblia ca autoritate supremă, opunând-o dogmelor și formelor de cult catolice. (din fr. zwinglianisme) Vezi definitia »

GESTALTÍSM [GHE-ȘTAL-] s. n. concepție psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism (3). (< fr. gestaltisme) Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »

MONGOLÍSM s. n. Boală congenitală care se datorește prezenței unui cromozom suplimentar și care se caracterizează prin debilitate mintală și printr-un facies de tip mongoloid (2). – Din fr. mongolisme. Vezi definitia »

MECANÍSM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte; (p. ext.) mod de funcționare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizație. [Var. mehanism s.n. / < fr. mécanisme, cf. lat. mechanisma]. Vezi definitia »