Definita cuvantului pană
PÁNĂ2, pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pană
MIXOPOIÉZĂ s.f. Secreție de mucus. [< fr. myxopoïèse]. Vezi definitia »
PASTORÁLĂ s.f. 1. Operă literară cu subiect din viața păstorilor, din mediul rustic. 2. Piesă instrumentală de factură simplă, care caută să imite atmosfera câmpenească sau păstorească. 3. Mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii. [< fr., it. pastorale]. Vezi definitia »
GARANȚÍNĂ s. f. Materie colorantă roșie, extrasă din rădăcinile garanței. – Din fr. garancine. Vezi definitia »
orăstícă (orăstíci), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin). Vezi definitia »
HOLDÍȚĂ, holdițe, s. f. Diminutiv al lui holdă. – Holdă + suf. -iță. Vezi definitia »