Definita cuvantului pană
PÁNĂ2, pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pană
MÁTĂ s. f. produs metalurgic între minereul brut și produsul finit. (< fr. matte) Vezi definitia »
OBÉLĂ s.f. Semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obèle, gr. obelos]. Vezi definitia »
BÉRMĂ (‹ fr., germ.) s. f. Suprafață (banchetă) orizontală amenajată în lungul unui terasament (debleu, rambleu, dig, canal), permițînd apelor, circulația personalului de întreținere și depozitarea diverselor materiale sau echipamente. Vezi definitia »
iújdă (iúșdă), s.f. (reg., înv.) lucru, muncă, trudă, iujdeală (iușdeală). Vezi definitia »
ASUPREÁLĂ, asupreli, s. f. (Pop.) Asuprire. – Asupri + suf. -eală. Vezi definitia »