SINECDÓCĂ s.f. Figură de stil care constă în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt folosindu-se partea pentru întreg, întregul pentru parte, genul pentru specie, specia pentru gen, singularul pentru plural etc. [Cf. fr. synecdoque, lat., gr. synecdoche]. Vezi definitia »

remaieuză [pron. remaiöză] (-ieu-) s. f., g.-d. art. remaieuzei; pl. remaieuze Vezi definitia »

PSIHONEVRÓZĂ, psihonevroze, s. f. (Med.) Nevroză. – Din fr. psychonévrose. Vezi definitia »

TÂRÂIÁLĂ, târâieli, s. f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală. Vezi definitia »

ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [Pr.: -si-e-] – Din fr. assiette. Vezi definitia »