Definita cuvantului pandur
PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandúr.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pandur
CHANDRAPUR, oraș în V Indiei, la N Pod. Deccan (Maharashtra); 115,8 mii loc. (1981). Ind. cimentului, metalurgică și a hîrtiei. Centru comercial agricol (orez, sorg, bumbac). Meșteșuguri (mătase). Cunoscut (sec. 12-18) și sub numele de Chanda. Vezi definitia »
ALOZÁUR s.m. Reptilă terestră fosilă carnivoră, de talie foarte mare. [< fr. allosaurus, cf. gr. allos – altul, sauros – reptilă]. Vezi definitia »
PAGÚR s.m. (Zool.) Crustaceu marin cu abdomenul moale, adăpostit într-o cochilie goală de gasteropode. [< fr. pagure]. Vezi definitia »
JUR1, juri, s. m. (Astăzi rar) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury. Vezi definitia »
SUBRÁUR s. n. v. subrau. Vezi definitia »