Definita cuvantului panică
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu panică
paradă,parade, s.f. 1. defileu de modă: ~ modei Vezi definitia »
MAIONÉZĂ s.f. Sos rece din gălbenuș de ou, frecat bine cu untdelemn și amestecat cu zeamă de lămâie. [Pron. ma-io-. / < fr. mayonnaise]. Vezi definitia »
MOLÍFTĂ s. f. v. molitvă. Vezi definitia »
pleșitúră, pleșitúri, s.f. (reg.) pleșuvie, chelie. Vezi definitia »
MÁPĂ1, mape, s. f. 1. Obiect de birou făcut din carton, din pânză, din piele etc., uneori acoperit cu hârtie sugativă, în care se țin hârtii, foi volante etc.; dosar special în care se păstrează hârtii, desene, acte etc.; copertă de protecție în care se ține o carte, un mecanism etc. 2. Servietă (plată), de obicei cu mai multe despărțituri. ♦ Plic gros, în interiorul căruia sunt 10-12 plicuri mai mici, împreună cu hârtia de scris necesară. – Din germ. Mappe. Vezi definitia »