Definita cuvantului panică
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu panică
BOSELÚRĂ s.f. Ansamblu de bose (1) pe suprafața unui organ. [< fr. bosselure]. Vezi definitia »
GRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obținută prin gravare; stampă. (< fr. gravure) Vezi definitia »
chízedbă s.f. (reg.) asociație, societate, tovărășie. Vezi definitia »
ESCOPÉTĂ s. f. veche armă de foc portativă, cu țeavă evazată. (< fr. escopette) Vezi definitia »
HRÁIȚĂ, hraițe, s. f. (Reg.) Casă, odaie, clădire mare. Vezi definitia »