MONOTEMATÍSM s.n. Tendință de unificare a unei compoziții muzicale ample prin sintetizarea unei singure teme. [Cf. it. monotematismo]. Vezi definitia »

ORGANICÍSM s. n. 1. concepție sociologică potrivit căreia societatea omenească ar fi un organism analog cu cel biologic. 2. teorie în biologia contemporană care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. 3. teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. (< fr. organicisme) Vezi definitia »

TALMUDÍSM s. n. 1. Studiul Talmudului. 2. Fig. Tendință de a privi lucrurile și fenomenele în mod formal, static, rigid, dogmatic; interpretare speculativă, excesiv analitică și complicată, a unei probleme. – Din fr. talmudisme. Vezi definitia »

ANTIBONJURÍSM s. n. concepție, atitudine de antibonjurist. (< anti- + bonjurism) Vezi definitia »

PERIPATETICÍSM s. n. (Rar) Peripatetism. – Peripatetic + suf. -ism. Vezi definitia »