HELIOSCÓP s. n. dispozitiv optic care se atașează la o lunetă pentru observarea Soarelui. (< fr. hélioscope) Vezi definitia »

BENTOSCÓP s. n. aparat de scufundare, sferic, atașat printr-un cablu de o navă de cercetări. (< bentos + -scop) Vezi definitia »

țop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neașteptată. – Var. țup(a), țopa. Creație expresivă: cf. hop, țuști și REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. țopăi (var. țupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); țopăială, s. f. (săritură; dans); țoapă, s. f. (mitocan, dobitoc); țopîrlă (var. țopîrcă), s. f. (țăran, bădăran); țopîrlan, s. m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης. Vezi definitia »

HIPERMETRÓP, -Ă, hipermetropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipermetropie. – Din fr. hypermétrope. Vezi definitia »

MANOSCÓP s. n. instrument care indică variația presiunii atmosferice. (< fr. manoscope) Vezi definitia »