BUSÓLĂ s. f. 1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic. ◊ a-și pierde busola = a se zăpăci. 2. (fig.) călăuză, conducător, ghid. (< fr. boussole) Vezi definitia »

TAVÉRNĂ s. f. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol). (< fr. taverne, germ. Taverne) Vezi definitia »

NĂSĂUDEÁNCĂ, năsăudence, s. f. Femeie născută și crescută în orașul Năsăud sau în județul Bistrița-Năsăud. ♦ Locuitoare din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. [Pr.: -să-u-] – Năsăudean + suf. -că. Vezi definitia »

AUREOMICÍNĂ s. f. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină. (< fr. auréomycine) Vezi definitia »

STAUROFÍLĂ s. f. frunză din celule palisadice. (< fr. staurophylle) Vezi definitia »