CÁDUS s.n. Vas mare pentru conservarea vinului, a untdelemnului etc. la greci și la romani. [Pl. -suri. / < lat. cadus, cf. gr. kados]. Vezi definitia »

AVENARIUS, Richard (1843-1896), filozof german. Prof. univ. la Zürich. Unul dintre întemeietorii teoriei epistemologice a cunoașterii, numită empiriocriticism. Vezi definitia »

CONDÚCTUS s. n. piesă vocală din evul mediu, inițial pentru o singură voce, având la bază un text latin, cu versuri rituale. (<lat. conductus) Vezi definitia »

TALÁMUS, talamusuri, s. n. Formație anatomică nervoasă cenușie care constituie o parte a encefalului și care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus. Vezi definitia »

ARMINIUS (c. 19 î. Hr. – c. 19 d. Hr.), conducător al tribului germanic al cheruscilor. A înfrînt în Pădurea Teutoburg (9 d. Hr.) cele trei legiuni ale lui P. Quintilius Varus, guvernatorul provinciei Germania. Vezi definitia »