POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpún. / după fr. postposer]. Vezi definitia »

ANTEFLEXIÚNE s. f. flexiune în direcția înainte a unui organ, a unei părți dintr-un organ. (< fr. antiflexion) Vezi definitia »

CONSTRICȚIÚNE s. f. v. constricție. Vezi definitia »

DAMNAȚIÚNE, damnațiuni, s. f. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) Osândire la muncile infernului. [Pr.: -ți-u-. – Var.: damnáție s. f.] – Din fr. damnation, lat. damnatio, -onis. Vezi definitia »

HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare. – Hiper – + corectitudine. Vezi definitia »