TEMNICÉR, temniceri, s. m. Paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare. – Temniță + suf. -ar. Vezi definitia »

foféngher s. m. – Luceafăr. Cuvînt incert, menționat o singură dată de Odobescu, care îi dă etimologia; din gr. φῶς „lumină”, φέγγει „strălucește”. Nu apare în alt text, nici nu pare posibilă der. propusă. Vezi definitia »

ȘTÉNDER s. n. suport, stâlp. (< germ. Ständer) Vezi definitia »

baedeker (ghid) (germ.) (înv.) [pron. bédecăr] (bae-) s. n. Vezi definitia »

LEȘIÉR, leșiere, s. n. (Reg.) Pânză groasă de cânepă, în care se pune cenușa pentru facerea leșiei sau prin care se strecoară leșia făcută din cenușă. – Din leșie¹ + suf. -ar. Vezi definitia »