COL s.n. Parte îngustată de formă cilindrică a unui organ sau a unui os. [Pl. -luri. / < fr. col, lat. collum- gât]. Vezi definitia »

MUSCÍCOL, -Ă adj. (despre organisme) care trăiește pe mușchi. (< fr. muscicole) Vezi definitia »

ipovól s.n. (înv.) parte din averea bărbatului pe care o primește femeia la moartea acestuia, pentru zestrea ei. Vezi definitia »

POLIALCOÓL, polialcooli, s. m. (La pl.) Clasă de substanțe organice care conțin în moleculă două sau mai multe grupări hidroxil și care se obțin din produse naturale sau pe cale sintetică; (și la sg.) alcool cu mai multe grupări hidroxil care face parte din această clasă; alcool polivalent. [Pr.: -li-al-] – Din fr. polyalcool. Vezi definitia »

COLARGÓL s.n. Soluție apoasă conținând argint în particule fine, folosită mai ales ca antiseptic. [< fr. collargol]. Vezi definitia »