PREDICATORIÁL, -Ă adj. de predică, de predicator; predicatoriu; (fam.) care dojenește. (după it. predicatorio) Vezi definitia »

INTERREGIONÁL, -Ă adj. Care ține de mai multe regiuni; dintre (mai multe) regiuni. [Pron. -gi-o-. / < inter- + regional]. Vezi definitia »

JUSTIȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) De justiție, al justiției. [Pron. -ți-al. / cf. fr. justiciel]. Vezi definitia »

PASPOÁL s.n. Șiret, bandă îngustă de mătase, de bumbac etc. care se aplică de obicei de-a lungul unei cusături, al marginii unui buzunar etc. [Pron. -poal, pl. -luri. / < fr. passepoil]. Vezi definitia »

NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură. ◊ Bogăție naturală = bogăție (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări. Științele naturale = științele naturii, v. natură. Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepția unor filozofi) drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenția omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ◊ (Adverbial) Vorbește natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ◊ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneții). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Firește, desigur, bineînțeles. III. S. n. (Astăzi rar) Naturalețe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell. Vezi definitia »