AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »

RADIOÚNDĂ s. f. undă electromagnetică de radiofrecvență; radiație radio. (după engl. radio-waves) Vezi definitia »

METILCELULÓZĂ s.f. (Chim.) Eter metilic al celulozei; tiloză. [< fr. méthylcellulose]. Vezi definitia »

dumbrávă (dumbrắvi), s. f. – 1. Pădure tînără. – 2. Pădure de stejar. Sb. dąbrava, de la dąbŭ „arbore, stejar” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 189; Cihac, II, 104; Conev 51), cf. rus. dubrava. Cf. și dîmb, dubă. – Der. dumbrăveancă, s. f. (varietate de cioară, Coracias garrula); dumbravnic, s. m. (roiniță, Melittis melissophyllum); dobro(m)nic(ă), s. f. (roiniță). Vezi definitia »

PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță. Vezi definitia »