lînă (lấnuri), s. f. – 1. Păr de animal. – 2. Lînă de oaie (tunsă). – 3. (Arg.) Păr (încălcit). – Mr. lînă, megl. lǫnă, istr. lărę. Lat. lana (Pușcariu 974; Candrea-Dens., 991; REW 4875; DAR), cf. it., prov., sp. lana, fr. laine, port. lãa. Pl. are valoare colectivă. Der. lîneață, s. f. (lînă de proastă calitate); lînică, s. f. (lînă colorată pentru brodat); lînar, s. m. (negustor de lînă); lînărie, s. f. (magazin și marfă); lînărică (var. lînăriță), s. f. (plantă, Filago germanica); lînos, adj. (cu aspect de lînă, păros); lînoși, vb. refl. (a se jumuli plușul sau o țesătură de lînă); deslînat, adj. (scămoșat; rău redactat). Vezi definitia »

CONTRACARLÍNGĂ s. f. (mar.) carlingă laterală, pe ambele părți ale carlingei centrale, ca piesă de consolidare. (< fr. contre-carlingue) Vezi definitia »

GĂRGĂRIȚĂ (GĂRGĂRÍȚĂ), gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica. Vezi definitia »

FOTOCERÁMICĂ s.f. Aplicare de decoruri pe articole de porțelan cu ajutorul fotografierii speciale. [< fr. photocéramique]. Vezi definitia »

HEMICRIPTOFÍTĂ, hemicriptofite, adj.f., s. f. (Plantă perenă) la care mugurii de reînnoire apar în dreptul suprafeței solului sau sub stratul de frunze moarte sau de mușchi care acoperă pământul. – Din fr. hémicryptophyte. Vezi definitia »